De ce am creat „Grimoarul în culori al vrăjitoarei ghidate de intuiție”…
decembrie 31, 2025
Ce o poate speria pe o vrăjitoare…? Îi este oare frică de puterea ei? De consecințele vrăjilor pe care le face?
Poate. Dar nu în sensul în care ne-am aștepta.
Vrăjitoarea speriată nu se teme de umbre, de lumânări stinse prea devreme sau de semnele citite greșit în fum.
Ea se teme de lucrurile care nu se văd, dar se simt. De momentele în care intuiția șoptește adevăruri pe care nu e încă pregătită să le audă.
Se teme de propria voce, atunci când devine prea clară.
De clipele în care tăcerea spune mai mult decât orice descântec.
De puterea de a alege – pentru că odată ce alegi, nu mai poți pretinde că nu știai.
Vrăjitoarea speriată știe că magia nu este despre control, ci despre responsabilitate.
Despre a privi înăuntru, chiar și atunci când ceea ce găsești nu e confortabil.
Despre a accepta că unele transformări cer timp, iar altele cer renunțare.
Se teme de vulnerabilitate.
De a fi văzută exact așa cum este – fără măști, fără simboluri, fără ritualuri care să o protejeze.
Pentru că adevărata magie începe acolo unde nu te mai poți ascunde.
Și totuși… merge mai departe.
Pentru că frica nu este un semn de slăbiciune, ci un prag.
Un hotar între cine ai fost și cine devii.
Iar vrăjitoarea speriată nu fuge de frică – o ia de mână și pășește cu ea în necunoscut.
Acesta este spațiul ei.
Un loc al întrebărilor nerostite, al simbolurilor fragile, al transformărilor lente.
Un loc unde magia nu e spectacol, ci adevăr trăit.
Bine ai venit în povestea Vrăjitoarei Speriate.
witchee
Pășind între logică și intuiție, după ani petrecuți construind sisteme software și ghidând oameni, dar urmărind o chemare tăcută, care nu m-a părăsit niciodată. Îmi împart lumea cu fiica mea, două pisici și un cățel, fiind atrasă de fantezie, misticism și de actul lent, sacru, de a țese sens prin simboluri, povești și creație intuitivă.